Între Borges și Mâna Deșertului / Entre Borges y la Mano del Desierto

Cum să povestești o țară?

Norocul meu că nici nu mi-am propus asta. Voi trece aproape la întîmplare prin cîteva locuri dinte-un oraș sau altul, voi privi peisajele încercînd să mă mint că am reușit să descopăr ceva ascuns lumii pînă la mine, evident, voi fi atent la lumea de pe stradă dar voi interacționa cel mai mult cu personalul hotelier și cu chelnerii, în sfîrșit voi căuta să descopăr specificul local în gustul mîncării (cu grija de a nu mai adăuga obsedantei greutăți a corpului propriu).

Ce mai rămîne de inventariat?

Ceea ce se află deja depozitat în minte: fragmentele culturale care se întrepătrund și care, aduse la lumină de impresii noi, au „potențialul” de a reordona un puzzle al cunoașterii.

Așadar, din punct de vedere cultural, „fragmentul” pe care mintea mea îl asociază cu Argentina nu este tangoul, ci Borges și… grătarul (de vită) – assado!

Iar în Chile, unde sperăm să ajungem în a doua parte a călătoriei (scriu aceste rînduri în avion, pînă la aterizarea la Buenos Aires) nu atît Țara de foc, cît mai ales modelul cultural al țării după experimentul Allende. Și stelele, firește. De-aia mergem în Atacama.

¿Cómo sería posible decir el cuento de todo el país? Afortunadamente, no me propongo esto. Pasaré, casi por casualidad, a algunos lugares en una ciudad u otra, voy a mirar los paisajes tratando de mentirme que pude descubrir algo oculto del mundo hasta que llegué allí, obviamente estaré atento a las personas en la calle, pero interactuaré principalmente con el personal del hotel y con camareros y camareras, finalmente buscaré descubrir la especificidad local en el sabor de la comida (cuidadoso de no agregar al peso del propio cuerpo)

¿Qué sale para un inventario preciso? Eso que ya está almacenado en mente: fragmentos culturales que están entrelazados y llevados a la luz por nuevas impresiones y que poseen el “potencial” para reordenar un rompecabezas de conocimiento.

Por lo tanto, desde un punto de vista cultural, el “fragmento” que en mi mente se asocia con Argentina no es el tango, pero Borges y … Parilla de Carne.

En cuanto a Chile, donde esperamos llegar a la segunda parte del viaje (escribo estas líneas mientras aún en el avión, antes de aterrizar en el Buenos Aires) no es la Tierra del Fuego, pero en su mayoría el modelo cultural del país después del experimento Allende. Y las estrellas, por supuesto. Es por eso que vamos a Atacama.